Scurt ghid de supravietuire pe perioada Sarbatorilor de iarna

ia-17decSarbatorile de iarna reprezinta o perioada deosebita atat pentru noi, cat si pentru companionii nostri. Cu toate acestea, odata cu nota festiva apar si potentiale pericole pentru patrupezii entuziasti.

Cititi aceste masuri simple de precautie pentru a va proteja patrupezii in aceasta perioada a anului si pentru a va feri de o vizita de urgenta la cabinetul veterinar.

Ghirlandele si ornamentele de sarbatori

Ghirlandele sunt foarte atragatoare pentru animalele de companie, in special pentru pisici. Aceste ornamente stralucitoare reflecta lumina si se misca la cea mai mica adiere, parand sa prinda viata in ochii felinelor vigilente.

Problema ghirlandelor este ca pot fi extrem de periculoase pentru prietenii nostri necuvantatori. Odata ingerate, acestea pot determina obstructii intestinale potential letale, reprezentand o urgenta medicala, deseori chirurgicala.

In afara de ghirlande, orice alte decoratiuni colorate si stralucitoare pot atrage ochii curiosi ai prietenilor necuvantatori. Din acest motiv, ar fi indicat ca toate ornamentele confectionate din sticla, aluminiu si hartie sa fie asezate cat mai sus in bradul de Craciun. Companionii nostri pot roade si inghiti aceste obiecte fragile, iar bucatile rupte pot cauza laceratii ale cavitatii bucale sau ale gatului si chiar risc de sufocare.

Instalatiile de brad si lumanarile

Instalatia luminoasa de tipul ghirlanda, perdea, turture, plasa, furtun sau lumanare reprezinta un alt potential pericol pentru companionii nostri.

Aveti un companion caruia ii place sa roada? In acest caz ar fi indicat sa tineti cont de riscurile de electrocutare atunci cand montati instalatiile luminoase.

Lumanarile pot fi de asemenea periculoase si nu ar trebui lasate la indemana companionilor nostri. Nu numai ca le pot cauza arsuri severe, dar daramarea lor poate porni un incendiu. Ceara fierbinte poate fi de asemenea periculoasa si poate cauza arsuri.

Funditele de cadouri

Puteti fi tentati sa va „impodobiti” prietenul necuvantator cu o zgarda decorativa festiva, dar tineti cont ca prezinta risc de sufocare.

De asemenea, toate funditele si panglicile de la cadouri pot fi un real pericol pentru companionii curiosi, care pot incerca sa le roada si in final sa le inghita. Ca si in cazul ghrilandelor, acestea pot cauza obstructii intestinale, fiind o urgenta chirurgicala.

Pericolele alimentare

Evenimentele festive presupun de multe ori si mese festive. Din pacate, cateva dintre cele mai populare bunatati de sarbatori pot fi extrem de toxice si chiar fatale pentru companionii nostri. Acestea includ: ciocolata, oasele, grasimile si diferite tipuri de nuci.

Ciocolata poate provoca: voma, diaree, urinare necontrolata, stari de hiperexcitatie, aritmii cardiace, tremuraturi si convulsii.

Grasimile si oasele sunt de asemenea periculoase pentru caini. Consumul de grasimi poate declansa boli digestive serioase, precum pancreatita, iar cel de oase poate favoriza obstructii sau laceratii intestinale.

Utilizate in abundenta in diferite deserturi, migdalele, nucile si fisticul pot determina tulburari digestive, manifestate prin letargie, diaree si voma. Nucile mucegaite si nucile de macadamia pot provoca intoxicatii severe, manifestate prin dezechilibru si incoordonare in mers.

Chiar daca este o perioada deosebita pentru toata familia, incercati sa mentineti meniul obisnuit al companionilor sau sa ii rasfatati cu recompense speciale destinate lor.

Plantele toxice

Este adevarat ca sunt frumoase, insa cateva dintre plantele de sarbatori sunt toxice si chiar letale. Chiar si o singura frunzulita de orhidee este letala pentru pisici.

O, brad frumos! Esti periculos!… Ingerarea acelor de brad poate avea efecte toxice asupra patrupezilor nostri. Acestea pot produce iritatii orale, voma, diaree, letargie, tremuraturi si slabiciune pe trenul posterior. De asemenea, aveti grija sa ancorati bradul, astfel incat sa nu poata fi daramat usor de companionii entuziasti.

Ilicele este de asemenea toxic si poate provoca voma, diaree si apatie.

Vascul, o alta planta ornamentala populara in aceasta perioada a anului, poate cauza voma severa, diaree, dificultati respiratorii, colaps, comportament eratic, halucinatii si chiar moarte.

Craciunita este o alta planta de pe lista neagra a Sarbatorilor, la care nu ar trebui sa aiba acces companionii nostri. Ingerarea ei determina iritatii ale cavitatii bucale si ale mucoasei gastrice, manifestate prin diaree si voma.

Cu ajutorul acestor masuri simple de precautie, toti membrii familiei se vor putea bucura de o perioada cat mai frumoasa, dar si cat mai sanatoasa.

Sarbatori cu bine!

Dr. Anca Bajenaru

« Inapoi la articole

Comenteaza folosind Facebook

Iarna nu-i ca vara

ia-14dec-1Daca aveti un caine care isi petrece mare parte din timp zburdand prin curte sau o pisicuta care isi petrece ziua pe veranda casei sub razele blande ale soarelui, sosirea iernii poate fi o trezire dura la realitate. Desigur, companionii nostri sunt acoperiti de blana, insa, contrar a ceea ce se spune despre aceste „hainute naturale”, majoritatea animalutelor nu sunt tocmai pregatite sa suporte temperaturi scazute perioade lungi de timp.

Consultul de iarna

Programati o vizita la cabinetul veterinar sa va asigurati ca micul prieten patruped este pregatit pentru iarna. Sistemele de termoreglare ale juniorilor, seniorilor si ale animalelor ce sufera de diferite afectiuni pot fi depasite de excesul de frig. Totodata, temperaturile scazute pot inrautati anumite afectiuni medicale, precum artrita.

Cunoasteti limitele?

La fel ca si oamenii, toleranta companionilor nostri la frig poate varia de la individ la individ, in functie de tipul de blana, rezervele de tesut gras, nivelul de activitate si starea de sanatate. Poate fi necesar sa scurtati plimbarile in parc pentru a va proteja pe amandoi de diferite afectiuni corelate cu temperaturile scazute. Animalele varstnice si cele care sufera de artrita pot intampina dificultati mai mari atunci cand sunt plimbate pe gheata sau prin zapada si sunt mai predispuse alunecarii sau cazaturilor. Animalele cu blana deasa si lunga pot tolera mai bine frigul, in timp ce protectia celor cu blana scurta este minima. De asemenea, rasele toy sau cainii cu picioruse scurte pot fi afectati mai tare de frig, deoarece este mai probabil ca abdomenul lor sa intre in contact cu zapada. Animalele care sufera de diabet, boli cardiace, renale sau hormonale (precum sindromul Cushing) pot intampina si ele dificultati in reglarea temperaturii corpului, ceea ce ii face mai sensibili la vremea rece.

Petreceti cat mai mult timp in casa

Pisicile si cainii ar trebui tinuti la adapost pe timpul iernii. Multi considera ca blanita ii protejeaza de vremea rece, insa nu este adevarat. Ca si oamenii, animalele sunt susceptibile la degeraturi si hipotermie. Este adevarat ca exista rase cu toleranta crescuta la frig (de exemplu Husky, Akita si rasele romanesti de Ciobanesti), insa poate fi riscant sa petreaca timp indelungat afara atunci cand temperaturile scad sub 00C. Indiferent de rasa si de rezistenta lor la frig, asigurati-le un adapost calduros, uscat si protejat de vant, mariti-le portiile obisnuite de mancare cu aproximativ 20% (necesarul caloric creste in timpul iernii) si asigurati-le apa proaspata la discretie, in permanenta.

Faceti zgomot

Motorul cald al masinilor poate fi extrem de atractiv pentru pisici, insa este mortal. Uitati-va sub masina, ciocaniti in capota si claxonati inainte sa il porniti, incurajand astfel felinele sa isi paraseasca „adapostul” temporar.

Verificati labutele

Labutele si trufa sunt zonele cele mai expuse si in consecinta cele mai sensibile la temperaturile scazute. Pernitele pot suferi crapaturi, sangerari si chiar degeraturi. Daca incepe sa schioapete brusc in timpul unei plimbari, acest lucru se poate datora acumularii de gheata intre degete. Puteti reduce acest risc prin tunderea parului din aceste zone.

Imbracati-va bine

Protejati-va companionul cu un pulover sau o hainuta daca nu tolereaza frigul. Ideal ar fi sa aveti mai multe atunci cand iesiti la plimbare pentru a-l putea schimba daca se uda, caz in care se accentueaza senzatia de frig. Exista inclusiv cizmulite pe care le puteti folosi pentru a le proteja labutele de frig. Daca le utilizati, asigurati-va ca marimea este potrivita.

In timpul plimbarilor este posibil ca prietenii nostri canini sa calce in diferite substante toxice, precum cele utilizate pentru deszapezire (solutii chimice sau sare) sau in antigel. Cand intrati in casa, stergeti sau spalati-le labutele si abdomenul pentru a indeparta eventualele pericole de aceasta natura.

Microcip sau medalion cu date de contact

Statisticile arata ca cele mai multe animale de companie se pierd in timpul iernii. Acest lucru se intampla deoarece zapada poate acoperi mirosurile familiare care v-ar ajuta companionul sa se intoarca acasa.

Desi implantarea microcipurilor a devenit o obligatie legala a apartinatorilor de caini, multi sunt impotriva acestei idei si nu ii recunosc utilitatea. Cu toate ca nu functioneaza ca un sistem de urmarire (GPS), cipul poate fi de mare ajutor atunci cand animalutul este pierdut si gasit de altcineva. Atat animalul, cat si proprietarii pot fi identificati in orice cabinet veterinar autorizat sa preia si sa prelucreze datele personale in Registrul de Evidenta al Cainilor cu Stapan.

Masina frigorifica

Este deja binecunoscut riscul la care sunt supuse animalutele lasate in masina in timpul verii, insa putini sunt cei ce stiu ca si vremea rece poate reprezenta un pericol din acest punct de vedere. Dupa oprirea motorului masinile se racesc foarte repede, astfel ca animalele nu ar trebui lasate nesupravegheate inauntru pe perioade lungi de timp.

Preveniti intoxicatiile

Curatati imediat orice picatura de antigel deoarece, chiar si in doze foarte mici, acesta poate fi letal. O alta intoxicatie frecventa este cea cu sare, utilizata frecvent pentru dezghetarea aleilor sau a strazilor. De asemenea, intoxicatiile alimentare cu xylitol, ciocolata si plante ornamentale sunt foarte frecvente in aceasta perioada a anului. In cazul in care suspicionati o intoxicatie duceti de urgenta companionul la cabinetul veterinar.

Recunoasteti problemele

Daca animalutul tremura, se vaita, este anxios, nu se mai misca sau se misca foarte incet, pare slabit si apatic, toate acestea sunt semne ale hipotermiei. Degeraturile sunt mai greu de recunoscut si pot fi observate tardiv.

Primiti aceste recomandari calduroase pentru sezonul rece si tineti minte urmatorul aspect: daca noua ne este frig, cel mai probabil ca si companionii nostri sufera de aceeasi senzatie. Nu lasati blanita lor sa va induca in eroare, indiferent cat de lunga sau groasa este si asigurati-le adaposturi calde, ferite de frig si de vant, hrana din belsug si apa proaspata.

Dr. Anca Bajenaru

« Inapoi la articole

Comenteaza folosind Facebook

Pisicile de apartament pot avea paraziti interni?

ia-23nov-6

Proprietarii pisicilor de apartament considera ca micutele feline nu au cum sa fie expuse parazitilor interni atata timp cat nu parasesc caldura caminului lor. Este adevarat ca probabilitatea infestarii este considerabil mai mica decat la pisicile de curte, insa medicii veterinari recomanda fie facute examene coproparazitologice regulate, fie deparazitari interne periodice.

De unde ar putea sa ia pisica mea paraziti interni?

Ei bine, aflati ca exista mai multe moduri in care pisicile se pot infesta cu diferiti paraziti:

Puricii – sunt printre cele mai populare “mijloace de transport ” pentru parazitii interni. Pisicile se pot infesta daca sunt ciupite de purici sau daca ii mananca. De transportul lor suntem responsabili noi, proprietarii, iar odata patrunsi in casa, tinta lor este foarte clara: pisica.

Ouale de paraziti – aduse in casa (Surpriza! Tot de noi!) de obicei pe incaltaminte. Cum pisicile sunt animale foarte curioase, probabil ca va intampina si va “adulmeca” in momentul in care intrati pe usa. Sau poate ca pasesc in locul in care va descaltati sau unde tineti incaltamintea. Dupa care se spala pe labute, ingerand astfel si ouale pe care le aducem noi de afara.

Iarba – culeasa din parcuri sau gradinile din fata blocului. Aceeasi iarba in care isi fac nevoile alte animale (cu sau fara proprietari), culeasa de pe un sol care poate fi (si de cele mai multe ori este!) contaminat cu oua de paraziti. Exista iarba speciala pentru pisici care se poate achizitiona din petshopuri si este foarte accesibila ca pret. Si cel mai important: nu este contaminata de paraziti.

Alte animale de companie – daca aveti si alte animale carora le este permis accesul pe afara, este necesar si foarte important ca toti membrii patrupezi care impart aceeasi locuinta sa fie deparazitati simultan pentru a preveni sau a trata contaminarea incrucisata.

Hrana – cu toate ca nutritionistii veterinari recomanda din ce in ce mai des un regim de viata cat mai apropiat de cel natural (plicuri, conserve sau carne), acesta este si un mod in care pisicile pot ingera ouale parazitilor interni. Alegeti cu grija sursele de carne si respectati normele de igiena atunci cand le preparati.

Cat de frecvent este necesar sa deparazitam pisica?

Frecventa administrarii depinde de cativa factori: ce medicament antiaparazitar utilizati, gradul de infestatie (slab sau masiv), specia parazitara, mediul pisicii, temperatura mediului exterior, alimentatia, contactul (direct sau indirect) cu alte animale etc.

Este posibil sa fie necesara administrarea tratamentelor antiparazitare cateva zile consecutiv, o data la 10-14 zile, o data la 3 luni sau mai rar. Tratamentul ideal poate fi stabilit doar in urma unui examen coproparazitologic.

De ce este important sa deparazitam intern pisica?

Pe langa motivele evidente ce tin de sanatatea micutei feline (spolierea organismului, scaderea imunitatii si diferite semne digestive precum anorexie, voma, diaree / constipatie sau chiar obstructii intestinale), o realitate pe care nu o cunosc toti proprietarii este ca majoritatea speciilor parazitare se pot transmite de la animale la oameni. Cum? Simplu! Eu, personal, sigur ma incadrez in procentul acela de 99% dintre detinatorii care isi pupa frecvent pisica si care au grija sa nu o deranjeze atunci cand doarme cat mai confortabil pe perna sau pe asternuturile din dormitor. Pentru mine acesta este un motiv suficient de bun sa o testez si sa o deparazitez in mod regulat, chiar daca nu a prezentat niciodata semnele unei infestazii parazitare.

Cum imi pot deparazita intern pisica?

Medicul veterinar va poate recomanda cea mai buna solutie pentru deparazitarea interna a pisicii. Exista medicamente care contin mai multe substante active, ceea ce le confera un spectru mai larg de actiune. Mai mult decat atat, unele dintre acestea se pot elibera fara prescriptie medicala, ceea ce inseamna ca se pot administra acasa (de exemplu Drontal Cat). Daca intampinati dificultati in administrarea comprimatelor nu va descurajati! Producatorii medicamentelor de uz veterinar s-au gandit la o solutie si pentru felinele feroce. Exista substante pentru deparazitarea interna sub forma de picaturi care se aplica pe pielea din regiunea cefei si care se absorb in scurt timp la nivel sistemic.

Care sunt efectele secundare si precautiile administrarii medicamentelor antiparazitare?

In general, daca dozele substantelor antiparazitare sunt respectate conform recomandarilor producatorilor, nu ar trebui sa apara efecte secundare dramatice. Dupa deparazitare se poate intampla ca pisicile sa aiba apetitul usor redus si fecalele sa aiba o consistenta mai moale (sau chiar sa elimine paraziti adulti). La puiuti ar fi ideal sa se administreze complexe de pre/probiotice pe toata durata schemei de deparazitare+/- vaccinare pentru a preveni sau pentru a trata semnele digestive ce pot sa aparea si care pot fi cu mult mai periculoase decat la adulti.
De asemenea, trebuie sa aveti in vedere ca nu exista un medicament universal care sa distruga toate speciile de paraziti pe care le pot avea companionii nostri. Din acest considerent, noi pledam pentru deparazitarea interna regulata, precedata de examene coproparazitologice care sa ateste specia parazitara si gradul de infestatie.

Cu ajutorul culmilor pe care le-a atins medicina preventiva, ne putem bucura acum de pisicile noastre chiar si 20 de ani. Noi suntem vocea lor, noi suntem responsabili de bunastarea lor si noi trebuie sa luam decizii rezonabile in ceea ce le priveste. Pisicile sunt atat de intelepte incat si daca ar putea vorbi… probabil ca nu ar scoate niciun cuvant.

Dr. Anca Bajenaru

« Inapoi la articole

Comenteaza folosind Facebook

Toxoplasmoza: Mit sau Realitate

ia-10novSunt medic veterinar, proaspata mamica si fericita apartinatoare a trei animale de companie, dintre care o pisica, motanul Mefisto. Am inceput articolul cu aceasta scurta introducere deoarece stiu ca subiectul toxoplasmozei este arzator in majoritatea familiilor care detin pisici si se gandesc sa aduca pe lume un bebelus.

Toxoplasmoza este una dintre cele mai comune boli din lume, statisticile demonstrand ca o treime din populatia globala este sau a fost la un moment dat infestata cu acest protozoar. Boala, sau mai corect spus infestatia parazitara, nu produce semne clinice la om (cu exceptia femeilor insarcinate), nu necesita tratament si cei care au contactat la un moment dat parazitul vor deveni imuni, prin dezvoltarea de anticorpi, la contactele viitoare.

Ingerat intr-o anumita perioada a sarcinii acest parazit poate cauza avort. Deoarece Toxoplasma poate fi eliminata si prin fecale de catre pisici, anumiti medici recomanda ca femeile insarcinate sa renunte la curatarea litierei in timpul sarcinii. In mod nejustificat exista si o alta categorie de medici care recomanda ca familiile ce asteapta un nou-nascut sa isi plaseze pisicile spre adoptie.

Se cunoaste de mai bine de cateva decenii faptul ca nu exista o corelatie intre infectia cu Toxoplasma si detinerea unei pisici. Mai mult decat atat, chiar si la persoanele sever compromise din punct de vedere imunitar (pacientii cu SIDA) nu exista o corelatie directa intre expunerea la Toxoplasma si detinerea unei pisici.

Atunci cum se expun oamenii si de ce sunt pisicile tinta acestor conceptii eronate?

Oamenii expusi acestui parazit sunt cei care consuma carne infestata insuficient preparata termic sau fructe si legume nespalate, acest parazit putand fi prezent si in sol (timp de cativa ani de la contaminare!).

Pisicile de apartament, asemenea oamenilor, pot ingera ouale de Toxoplasma in urma consumului de carne cruda infestata, iar pisicile active (vanatoare) pot contracara parazitul in urma ingestiei soriceilor infestati. Din momentul primei expuneri si doar pentru o perioada foarte scurta de timp (2-3 saptamani) pisicile pot elimina aceste organisme in fecale.

Asadar: ca un proprietar sa fie expus acestui parazit de la pisica sa ar trebui ca: aceasta sa fie un vanator activ sau sa consume carne cruda provenita din surse nesigure si sa nu mai fi fost expusa parazitului niciodata. Ulterior, persoana respectiva ar trebui sa curate in mod neigienic litiera, sa nu se spele pe maini si sa ingere astfel parazitul din materiile fecale ale pisicii. Toate acestea ar trebui sa se intample in intervalul de 2-3 saptamani in care pisica poate elimina aceste organisme, o singura data in viata.

Care sunt atunci masurile de preventie pentru femeile insarcinate?

  • Purtati manusi in timpul activitatilor de gradinarit.
  • Spalati-va bine pe maini cu apa si sapun dupa activitatile mai sus mentionate.
  • Spalati bine fructele si legumele si mancati-le fara coaja.
  • Spalati bine tacamurile utilizate la prepararea carnii si a legumelor, tocatorul si blatul de bucatarie.
  • Nu consumati carne insuficient preparata termic.
  • Congelati carnea cateva zile inainte de consum.
  • Consumati lactate pasteurizate.
  • Nu beti apa nefiltrata.
  • Schimbati zilnic asternutul (nisipul) pisicii. Organismele de Toxoplasma devin infestante la 24 de ore dupa ce au fost eliminate prin fecale.
  • Deparazitati in mod regulat mica felina.

Si nu in ultimul rand…

Nu plasati pisica spre adoptie daca asteptati un bebelus! Nu v-a gresit cu nimic! In plus, copiii care cresc alaturi de animale au sistemul imunitar mai puternic, motiv pentru care se imbolnavesc mai greu, prezinta un risc mult mai mic de a dezvolta diferite alergii, iar dezvoltarea psihica este cu siguranta mai armonioasa.

Dr. Anca Bajenaru

« Inapoi la articole

Comenteaza folosind Facebook